miercuri, 22 iunie 2011

Lacul Arnon

E pe langa Gstaad. Gstaad e cunoscut in Elvetia pentru 2 lucruri: pentru turistii cocheti si bogati care vin sa-si petreaca timpul in micutul oras si pentru faptul ca e orasel de limita. Cum ce limita? Limita intre elvetienii de limba franceza si cei de limba germana. Oraselul e de limba germana. Lacul despre care va vorbesc azi, la fel. De fapt nu ei, ci locuitorii lor. Desi lacul nu cred sa aibe multi, si pestii cred ca nu vorbesc. Desi am evidente probleme sa ma exprim, vorbeam despre locuitorii din apropierea lacului.De fapt nu chiar asa aproape, ceva mai departe, nimeni nu are casa chiar pe mal. Si in curand veti intelege de ce nu...
O poza cu lacul va va da o mica idee.
Lacul Arnon

Lipseste ceva pe malul lacului? Poate persoanele insirate la plaja? Aveti dreptate, nu era o zi cu mult soare, dar totusi...


Aflati ca e un altfel de lac. Un lac in munti, un lac care aduna apa de la topirea gheturilor si zapezilor cam de peste tot din muntii din jur. Va puteti plimba in jurul lacului, mai la inaltime, asa, pe la nivelul unde incepe padurea. Si cam tot asa, din 400 in 400 de metri vedeti cum se prelinge spre lac apa dinspre munti. Dar nu va speriati, ca nu va plictisiti! Fiecare paraias e unic in felul lui. Avem toata panoplia, de la paraul molcom si nehotarat, ase, mai ardelean...

Parau molcom si nehotarat

... trecand prin apa doar molcoma, dar hotarata....

Apa prelingandu-se incet incet spre lac

.... si ajungand pana la adevarate mini-cascade (pe astea nici nu le putem macar suspecta ca nu stiu pe unde vor s-o ia :) ).

Apa pe teren abrupt

Privelisti salbatice care-ti taie suflarea prin frumusete. Omniprezente sunt apa si ardezia. Cred ca geologii au un adevarat paradis la dispozitie si material suficient de studiu. Sincer, mi-ar fi placut si mie sa am cunostinte ceva mai clare in domeniu, fara indoiala va puteam da informatii interesante. Dar din pacate va trebui sa va multumiti cu pozele mele. Unele mai nereusite....

Ardezie in straturi despartite de piatra

Altele insa, ceva mai reusite, si mai spectaculoase.

Copac dezradacinat de apa care venea poate putin prea navalnic

Si nu in ultimul rand, botanistii ar fi si ei placut surprinsi. Am intalnit plante pe care nu prea le-am vazut in alta parte, desi peisajul (munte-lac) e destul de comun pentru Elvetia.

Flori multicolore si alte plante
E un loc superb, pe care vi-l recomand. Dar il recomand doar celor care nu au probleme cu ghetele, celor pregatiti sa bata un drum unde sunt frecvente alunecari de teren si drumul in unele locuri e plin de pietre, bucati de ardezie si apa care-si croieste si ea drumul ei, diferit de al nostru. Pe toata durata plimbarii am avut acel sentiment care s-ar transcrie in cuvinte cam asa: Wow, ce puternica si imprevizibila e natura, si ce mici suntem noi oamenii.

8 comentarii:

  1. wow, ce frumos!
    Felicitari pt poze!
    Cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Super ! Multumim de poze si impartasit de impresii. Stii mai multa geologie decat mine. Habar n-aveam ca piatra aceea se numeste ardezie. Cred ca v-ati distrat pe cinste. Banuiesc ca nici nu-i departe de casa.Chiar are rost sa mergeti pe alte coclauri, in coloana, cu viteze de pe vremea bunicii ?
    :):):)
    P.S. Cascadele din poza mi-au amintit de cascada Tamina din Bucegi. Mi-a placut mult, "pe vremuri". Tot apa care se strecoara te miri pe unde printre stanci. Erau si scari, sa urci chiar... "prin cascada". Am revizitat-o in anii 90 si... era astupata cu busteni si scarile rupte. Pacat.

    Sa ne mai scrii. CU poze :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Doamna Cita. Si ma bucur ca v-ati reintors si sunteti bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Turul lacului face cam 3 km si jumatate. Copii fac distanta asta aproape fara probleme, doar cea mica a vrut in brate cam a doua jumatate de drum, dar cam pe la sfarsit era un loc de joaca cu tobogan si toate cele si acolo nu mai era deloc obosita :).
    Distanta fata de noi... Depinde de drum la dus am facut 80 km, la intors 65. Am mers pe drumuri diferite sa variem. Partea buna cu astfel de plimbari e ca atunci cand ajungem acasa le dam de mancare copiilor si apoi ii punem in pat si dorm frumusel, nu mai e scandal ca nu, ca vreau sa ma uit la desene, ca vreau sa ma joc, etc :). Si le si place, mai ales baiatului. Alegem drumetii relativ usoare ca le facem cu copii, ne orpim, mai mancam un mar, un biscuit, mai culegem o floare, ne mai uitam la vreo soparla. Baiatul luase un bat si tot batea cu el in ardezie, nu mi-a fost clar de ce, dar daca asa a vrut... Nu putem merge pe drumetii mai 'abrupte' sau mai lungi ca sunt copiii inca mici, si sincer e placut si in drumetiile astea mai simple, privelisti sunt plin prin Elvetia, doar sa stii sa le gasesti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Glook, e mult spus la mine ca sunt bine! :)
    Am primit energie acolo in cantitati mari... acum incep sa resimt caci pe aici ti se cam ia energia!
    dar... merg mai departe ca alta cale nu e :) si invat sa ma hranesc din ce am trait acolo si...poate altundeva...odata!
    Multumesc pentru gandul bun. Si eu v-am purtat in gand si m-am rugat pt voi!

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamna Cita, oricand aveti nevoie de energie pozitiva noi suntem pe aici, si o sa venim si pe blogul dumneavoastra.
    E important sa acceptam ce nu putem schimba si sa schimbam in bine ceea ce putem schimba.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am primit un e-mail de la SW. E adevarat ca le-ai cerut adresa mea ? Ti-am trimis un e-mail back. N-ai raspuns.( Inca? ) sau.. o fi fost "ghost-mail"?
    Stii tu, desteapta ca un barbat :)

    RăspundețiȘtergere

Aveti o parere sau o intrebare despre subiect? Aici o puteti exprima.
Daca nu aveti un cont (google worldpress etc) va puteti pune numele selectand in 'Comentati ca' optiunea 'Nume/Adresa URL' si punand numele dumneavoastra sau adresa URL (sau amandoua).